SACRIFICIUL LUI ISUS!

De ce a fost necesar sacrificiul lui Isus pe cruce pentru mântuirea noastră?!

  URMĂTOAREA POVESTIRE ne poate ajuta să înţelegem mai bine acest lucru. Au fost odată doi fraţi, unul era creştin sincer iar celălalt era ateu şi materialist. Fratele credincios a încercat adesea să îl ajute pe fratele său să înţeleagă iertarea şi mântuirea pe care Dumnezeu a trimis-o prin sacrificul lui Isus de pe cruce. Dar nu a avut succes pentru că fratele său nu se simţea vinovat de nimic şi nici nu simţea că are nevoie de iertare şi mântuire de păcate. Într-o zi, fratele său a luat parte la un jaf, soldat cu moartea unui om. Urmărit de poliţie şi cu urme de sânge pe haine, a alergat la casa fratelui său: “Ajută-mă”, îl imploră, “am ucis un om!”

   FRATELE CREŞTIN  a văzut în această tragedie, o cale de a-şi ajuta fratele să înţeleagă mântuirea de păcate pe care sacrificul lui Isus a adus şi s-a hotărât să urmeze exemplul lui Hristos: “ Dă-mi hainele tale şi ia-le pe ale mele!” Când poliţiştii au pătruns în casă, au arestat fratele credincios.

  LA PROCES, el s-a declarat vinovat. Sentinţa a fost moartea prin spânzurare. Singura sa dorinţă a fost ca în momentul execuţiei, nu înainte, să i se dea fratelui său o scrisoare.  În timp ce urca pe eşafod, un poliţist îi înmâna fratelui ateu scrisoarea: “Iubite frate! Sunt fericit să îmi dau viaţa pentru tine pentru că te iubesc! Poate că acum vei înţelege că doar sacrificul lui Isus pe cruce pentru a plăti pentru păcatele noastre, a putut să ne facă să înţelegem adevărul că avem nevoie de mântuirea de păcate. Acceptă-L pe Hristos în viaţa ta şi nu vei mai fi vinovat de păcatele tale înaintea lui Dumnezeu. Isus a plătit pentru noi, aşa cum eu plătesc acum pentru crima ta. Iubite frate, hainele curate pe care ţi le-am dat… păstrează-le curate!” Fratele a început să înţeleagă.

SCHIMBAREA

  ASTFEL, INIMA LUI ATEE s-a deschis lui Dumnezeu. Dragostea Lui a început să dea roade în sufletul său. A izbucnit în lacrimi şi s-a căit de toate păcatele. Imediat a alergat la judecător şi i-a spus: “Eu sunt asasinul! Fratele meu e inocent, eliberaţi-l!” Judecătorul i-a răspuns: ”Corpul fără viaţă al fratelui tău a fost deja dat jos de pe eşafod. O crimă a fost comisă, un vinovat a mărturisit crima şi a fost executat. Cazul este închis.” Fratele ateu a devenit credincios. Şi-a schimbat viaţa, anturajul şi şi-a menţinut hainele curate… aşa cum a cerut fratele său.

  NICI O DOCTRINĂ perfectă religioasă nu ne poate mântui de păcate şi de moarte şi nu ne poate face să ne căim din inimă pentru păcate. Doar sacrificiul plin de dragoste al Mântuitorului, făcut în locul nostru pentru păcatele noastre, ne poate face să înţelegem cât de mult ne iubeşte, ne poate duce la căinţă şi ne poate ajuta să acceptăm sacrificiul Lui ca singura cale spre mântuire.

 “Ştiţi că nu cu lucruri pieritoare aţi fost răscumpăraţi (de păcate) ci

 cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără pată”. (1 Petru 1:18,19)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

O POVESTE DE DRAGOSTE
(POVESTE ADEVĂRATĂ)

   Comerţul cu sclavi a fost abolit în Marea Britanie în 1807. Regele bonnilor (Bonni face acum parte din Nigeria) care câştiga din comerţul cu supuşii săi, a fost îngrozit de lege. Dar comerţul a continuat în America, unde a fost abolit în 1865. William era un tânăr englez care a mers în America pentru a-şi căuta norocul. După ce a reuşit să-şi pună bani deoparte, se pregătea să se întoarcă acasă. Era anul 1849 şi comerţul cu sclavi înflorea în America. Din întâmplare, a trecut prin New Orleans, principala piaţă de sclavi. Pe podium era o negresă frumoasă. Mulţi au pregătit bani, dar un licitator, cunoscut pentru perversiunea şi răutatea lui, oferea mai mulţi bani decât toţi ceilalţi. William a oferit 10% peste ultima ofertă. Cu ură, licitatorul, şi-a mărit oferta. William a mai adăugat 10%.  Rivalul său a adăugat şi el. Preţul crescuse mult. Licitatorul i-a strigat lui Wiliam să înceteze, spunându-i că nici o sclavă nu merită atâţia bani, dar el a dublat totalul sumei şi a câştigat licitaţia. Tânăra, abuzată, în timpul călătoriei din Africa, îl privea cu dispreţ pe noul ei proprietar. Şi-a adunat în gură o cantitate mare de salivă, iar imediat ce lanţul de la gâtul ei a fost pus în mâna lui William, l-a scuipat în faţă. William şi-a şters faţa cu calm. S-a îndreptat către un birou, de unde a reuşit să ia un document. S-a întors la sclavă, i-a luat lanţul de la gât, i-a dat actul şi i-a spus: „Poţi să pleci. Eşti liberă!” Tânăra nu înţelegea. William i-a repetat: „Poţi să pleci! Acesta e actul tău de libertate.” Negresa bolborosi: „Liberă? Tu ai cheltuit atâţia bani pentru mine, iar acum mă eliberezi şi eu...te-am scuipat în faţă?” A căzut la picioarele lui şi i-a sărutat cu lacrimi cizmele. Apoi îi spuse: „Tot ceea ce îmi doresc, e să te slujesc!”

   Nu este aceasta o poveste cunoscută? Nu ne aminteşte noi înşine, înainte să înţelegem valoarea a ceea ce Isus a făcut pentru noi, atunci când a plătit cu sângele Său preţios pentru eliberarea noastră de păcat care ne ducea la pierzare? De câte ori L-am maltratat şi L-am scuipat? Niciodată? Ba da, am făcut-o! Când? Matei 25:40,45,46: „Adevãrat vã spun cã, ori de câte ori aţi fãcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi fãcut...” Aceea soţie, frate pe care i-am rănit, i-am înşelat... erau Isus. Şi acum ce facem? Acum noi suntem sclava la picioarele lui Isus, mulţumindu-I că ne-a eliberat! El nu ne-a eliberat doar de sclavie, ci de o lungă eternitate de separare de Dumnezeu. Ce vom face noi? Vom continua ca şi cum nu s-a întâmplat nimic şi vom face parte din lume? Sau ne vom dedica Mântuitorului nostru? Nu putem să slujim şi lumii şi lui Isus. Mat 6:24: „Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni... va urî pe unul şi va iubi pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Ce vom alege noi, lumea pe care oricum o vom pierde? Sau pe Isus care nu ne va fi luat NICIODATĂ?