Nefericit cu partenerul?!

 
“Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.” (Iacov 5:20)  

Cunosc povestea unei femei, al carei sot era adesea beat, o insela, era violent cu ea si cu copiii. Nimeni nu ar fi avut vreo obiectie daca ea ar fi divortat. Dar aceasta femeie era crestina.
  Intr-o zi a citit in Biblie, Romani 12:21:” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.” Atunci a inteles ca iubirea este o alegere. Ea putea alege intre iubire si ura, speranta si disperare, biruinta si esec.
     A simtit ca nu e voia lui Dumnezeu ca mariajul ei sa fie distrus, copiii sa ramana fara tata, si ca sotul ei sa fie in primejdie de a-si pierde sufletul si de a ajunge in iad. A simtit ca Dumnezeu doreste sa-l salveze, prin intermediul ei. Asa ca s-a supus la ceea ce a simtit ca e voia lui Dumnezeu!
     A inceput sa ii demonstreze sotului ei prin diferite metode, o iubire pe care el nu o merita: ii gatea mancaruri speciale, facea prajituri, aranja casa asa cum ii placea lui, ii aducea papucii de casa cand el se trezea dimineata. S-a smerit si a facut tot ce a putut ca sa ii arate o iubire adevarata si iubirea lui Hristos. Se imagina facand ceea ce a facut Isus cand a spalat picioarele ucenicilor Sai si era hotarata sa ii arate sotului ei aceeasi iubire pe care ea a primit-o, fara sa merite, din partea Domnului atunci cand El s-a sacrificat pe cruce!
      Sotul a fluturat steagul alb si s-a abandonat iubirii lui Hristos care venea prin sotia sa. A inceput sa se schimbe. La inceput a facut pasi mici. Nu se mai oprea pe la bar cu prietenii inainte de a se intoarce acasa. Acum abia astepta sa fie cu familia sa si parea ca se bucura din nou de iubirea sotiei sale mai mult decat se bucura de placerile lumii. De asemenea a incetat sa o mai insele. A venit ziua cand s-a cait sincer de toate pacatele sale si de comportamentul sau si sotia sa a putut in sfarsit sa se roage cu el pentru a-L primi pe Domnul Isus in inima si viata sa! Dupa aceea familia lor a devenit fericita cum nu a mai fost niciodata! Toate acestea multumita credintei si ascultarii de Dumnezeu a unei femei simple!
     Prieteni! Cate dintre casniciile noastre nu ar putea fi refacute? Cate vieti nu ar putea fi salvate? Cate tragedii, violenta si chiar sinucideri nu ar putea fi evitate? Daca noi toti doar ne-am indrepta privirile spre Dumnezeu, daca doar am citi, studia si asculta invataturile iubitoare din Cuvantul lui Dumnezeu!
     O, cati dintre noi nu am vrea sa auzim in aceea zi mare, cum vocea Lui iubitoare ne primeste, si ne spune cuvintele cele mai minunate ale Domnului nostru Isus: „Prea bine, rob bun si credincios, ai fost credincios peste putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intra in bucuria stapanului tau... Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!” (Matei 25:23;34)

Ce trebuie să faci când cineva îţi distruge viaţa

  Trăia odată într-un sat o tânără soţie. Se apropia Crăciunul, cea mai frumoasă sărbătoare a anului. Dar acest Crăciun părea că va fi cel mai tragic din viaţa ei! Soacra ei o ura, era dură cu ea şi spunea tot felul de minciuni despre ea fiului ei. Ca urmare, soţul ei a început să fie răutăcios, să bea şi în ultima vreme chiar să o înşele. O prietenă a sfătuit-o să meargă la un anumit bătrân înţelept să îi ceară ajutor. Fără nici o tragere de inimă, femeia a mers. I-a povestit bătrânului toate necazurile ei şi apoi a spus:

 ”Vreau ca acea femeie să DISPARĂ din existenţa mea PENTRU TOTDEAUNA! ÎMI DISTRUGE VIAŢA! CE pot să fac?” După un moment de tăcere, bătrânul a răspuns: “Pari hotărâtă să faci orice” “Da, orice!” a spus tânăra. “Există doar o soluţie, va trebui să o ucizi.” Femeia s-a uitat la el recunoscătoare că a rostit acele cuvinte pe care ea, ipocrită cu ea însăşi, pretindea să nu le gândească. “Ia aceste ierburi. Una din calităţile lor este că au un gust dulce, dar de fapt produc o otravă cu efect lent. Să îi spui soacrei tale că doreşti să îi oferi nişte ierburi rare, în dar de Crăciun. Amestecă ierburile în mâncarea ei şi până la Crăciun va fi moartă. Va părea o moarte naturală. Mai există un lucru foarte important ce trebuie să îl faci pentru ca planul nostru să aducă rezultate maxime. Să începi să fi foarte bună cu ea, îndeplineşte-i toate dorinţele şi să fi iubitoare chiar dacă te insultă sau minte despre tine. Astfel, nimeni nu va suspecta nimic când va muri!” Femeia a fost de acord şi a plecat.

Sfârşitul lunii...

  Se apropia Crăciunul când soacra a început să-şi trateze nora cu multă dragoste şi să spună prietenilor cât de binecuvântată este să aibă aşa o noră smerită şi ascultătoare, soţia perfectă pentru fiul ei! Acesta, deasemenea influenţat de dragostea şi armonia din casă, a  încetat să mai bea şi a devenit din nou acel om credincios de la început. Tânăra, la rândul ei, a început să-şi iubească sincer soacra. Şi-a dat seama că multe din problemele trecute s-au iscat pentru că ea era o răsfăţată, mândră şi lipsită de smerenie. A văzut cum aceste păcate i-au orbit ochii într-atât încât a dorit să comită o crimă! Din nou disperată, a alergat la bătrânul înţelept, dar acum pentru un total alt motiv: ”Te rog, ajută-mă! Dă-mi un antidot! Trebuie să opresc otrava! Nu mai vreau să o ucid pe soacra mea! Eu... o iubesc!” “Acest lucru nu e posibil”, a spus bătrânul, “nu există antidot.” “O, Doamne! Ce-am făcut?! Pe veci voi fi vinovată!” Bătrânul a spus: ”Proasto! Acele ierburi nu erau otrăvitoare, nu-ţi fă griji... ci au fost o cale de-a te-nvăţa că doar dragostea poate curăţa răul care îţi otrăvea sufletul. De aceea iubirea pe care ai arătat-o soacrei tale a avut putere miraculoasă. Dacă acum îţi vezi păcatul, înseamnă că dragostea te-a vindecat. Când iubim, ne costă puţină mândrie, dar Dumnezeu întotdeauna ne răsplăteşte. Acum ai descoperit unde există putere miraculoasă... în dragostea lui Dumnezeu. Foloseşte-o să îi vindeci pe alţii. CRĂCIUN FERICIT!” Tânăra soţie s-a întors acasă. Simţea că zboară. Şi-a ridicat ochii spre cer şi chiar dacă era o zi ploioasă şi rece, ea întrezărea că cel mai frumos Crăciun din viaţa ei se apropia.

1 Ioan 4:10,11,8: “ În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii...pentru că Dumnezeu este dragoste.”