“ACEASTA ESTE VIAŢA VEŞNICĂ, SĂ TE CUNOASCĂ PE TINE...”
Forţa noastră zilnică vine din relaţia noastră personală cu Domnul Isu
s Hristos
Din ce cauză mulţi nu au forţa să învingă numeroasele probleme ale vieţii? Povestea lui Wrunken, o eroină creştină care a trăit în Flandra, Belgia, în Evul Mediu, ilustrează acest lucru. Sfânta Inchiziţie a găsit o Biblie în casa unor oameni bogaţi, unde Wrunken lucra ca slujitoare. Legea spunea că oricine era găsit citind
Biblia urma sa fie torturat şi ucis. În timp ce toţi negau posesia acestei Biblii, Wrunken a spus: “E a mea!” Stăpânul casei, cunoscând pedeapsa, a strigat: “O, nu! Ea vrea să spună doar că îi aparţine, dar nu o citeşte!” Wrunken a spus: ”Nu mă lepăd de credinţa mea! Citesc Biblia mereu şi e lucrul cel mai preţios pe care îl am!” A fost condamnată sa fie zidită de vie. A venit ziua execuţiei. Mai lipsea doar o cărămidă pentru ca Wrunken să fie pecetluită în spărtura făcută în zidul oraşului. Oficialul s-a apropiat de ea şi a implorat-o să renunţe la credinţa ei. ”Atât de tânără! De ce vrei să mori aşa? De unde ai forţa?” “Îl cunosc pe Isus!” a fost răspunsul . “El e mereu cu mine! A murit pentru mine şi nu m-a abandonat niciodată. Aş putea eu să mă lepăd de El?!” “ Renunţă sau vei muri sufocată!” a spus oficialul. Wrunken i-a răspuns: “Nu! Isus e aici cu mine! El nu mă va lăsa niciodată şi voi locui cu El în cer pentru totdeauna! În timp ce pleca, pe faţa oficialului se vedea înfrângerea. Paradoxal, faţa lui Wrunken, devenea tot mai frumoasă şi plină de pace, în timp ce dispărea în spatele ultimei cărămizi, rostind cuvintele: “Isuse! Iartă-i pe asasinii mei!”
Secretul? Să îl cunoştem pe Hristos!
Unde a găsit Wrunken atâta forţă şi curaj? În cunoaşterea personală a lui Isus, Mântuitorul ei şi al nostru! Isus a spus (Matei 7:22,23): “Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea (ziua judecăţii): “Doamne, n-am făcut noi multe minuni în numele Tău? Atunci le voi spune: Niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine!” Isus aici a vorbit despre creştini, altfel ei nu ar fi împlinit toate acele lucrări în numele Lui. Dar cunoaşterea lor a fost cu siguranţă bazată pe religie şi nu pe Hristosul adevărat şi viu, Mântuitorul lor personal. Isus a spus în Ioan 17:3: “Aceasta este viaţa veşnică, să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos!”
Doar o relaţie directă cu Hristos, prin acceptarea Lui în viaţa noastră ca şi Mântuitor personal, prin primirea Duhului Sfânt pe care El Îl trimite în inimile noastre atunci când Îl cerem, Galateni 4:6, “Pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre” şi prin citirea Biblie, vom avea puterea şi înţelepciunea să învingem probleme din viaţa noastră.
“ Am pierdut totul ca să îl câştig pe Hristos... ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui!”
Filipeni 3:8,10
CE TREBUIE SĂ FAC CA SĂ FIU MÂNTUIT?!
Putem fi suficient de buni să merităm mântuirea? (Fapte 16:30)
Isus ne-a vorbit de un fariseu foarte religios şi plin de fapte bune: nu fura, nu comitea adulter, postea de două ori pe săptămână şi plătea zeciuiala din tot ce avea. (Luca 18:9-14) Isus l-a comparat cu un vameş. Vameşii erau mercenari care trădau Israelul, colectând taxe mari pentru opresorii romani şi în plus pentru ei înşişi. Singura faptă bună a vameşului a fost căinţa de rele. Isus l-a îndreptăţit pe vameş, dar nu şi pe fariseul mândru de sine. În comparaţie cu creştinii obişnuiţi de azi, fariseii aveau mai multe fapte religioase. Totuşi Isus a spus în Matei 5:20: „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece pe cea a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”
Aceasta înseamnă că toate faptele bune şi religiozitatea noastră, nu valorează nimic în faţa Domnului? În ce priveşte mântuirea noastră, nu. Tit 3:5: „El (Hristos) ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou (când ne naştem din nou în Hristos -Ioan 3:3; 2 Cor 5:17) şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”
Cineva ar putea spune „O secundă! Dar atunci putem profita şi păcătui cât dorim!” Dar nu, nu e aşa cu cei cu adevărat născuţi în Hristos. Dacă cineva raţionează astfel este doar cu numele creştin. Când suntem născuţi în Hristos, 2Cor 5:14: „Dragostea lui Hristos ne constrânge” să alegem binele şi interesul lui Dumnezeu, nu al nostru. Dragostea noastră pentru El devine motivul fiecărei decizii din viaţa noastră.
Din păcate, se ştie că o mare parte a creştinismului în istorie, s-a folosit de titlul de „creştini” ca o permisiune pentru a comite nedreptăţi, războaie. Totuşi îi invit pe agnosticii care Îl resping pe Hristos folosind aceste scuze, să reflecteze asupra faptului că aceste păcate nu au fost comise de creştinii adevăraţi, nici de Hristos, ci de către creştinii nominali.
Atunci faptele ce valoare au? Au o mare valoare! Ele arată dacă credinţa noastră este doar nominală sau adevărată, care duce la mântuirea prin harul lui Hristos. Efes. 2:8,9: „Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă, nu prin fapte” ; Iacov 2:18,19,26: „Dar va zice cineva: Tu ai credinţă şi eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele. Tu crezi că unul este Dumnezeu şi bine faci, dar şi demonii cred şi tremură! După cum trupul fără duh este mort, tot aşa credinţa fără fapte este moartă.” Faptele de asemenea vor determina răsplăţile noastre eterne, Luca 22:28-30: “Voi aţi rămas cu Mine, de aceea vă pregătesc Împărăţia, să şedeţi pe scaune de domnie.” Ap. 22:12: „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui!” (Gal 6:7-8).
„Ce să facem ca să îndeplinim lucrările lui Dumnezeu?
Isus a spus: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este:
să credeţi!” (Ioan 6:28-29)
SACRIFICIUL LUI ISUS!
De ce a fost necesar sacrificiul lui Isus pe cruce pentru mântuirea noastră?!
URMĂTOAREA POVESTIRE ne poate ajuta să înţelegem mai bine acest lucru. Au fost odată doi fraţi, unul era creştin sincer iar celălalt era ateu şi materialist. Fratele credincios a încercat adesea să îl ajute pe fratele său să înţeleagă iertarea şi mântuirea pe care Dumnezeu a trimis-o prin sacrificul lui Isus de pe cruce. Dar nu a avut succes pentru că fratele său nu se simţea vinovat de nimic şi nici nu simţea că are nevoie de iertare şi mântuire de păcate. Într-o zi, fratele său a luat parte la un jaf, soldat cu moartea unui om. Urmărit de poliţie şi cu urme de sânge pe haine, a alergat la casa fratelui său: “Ajută-mă”, îl imploră, “am ucis un om!”
FRATELE CREŞTIN a văzut în această tragedie, o cale de a-şi ajuta fratele să înţeleagă mântuirea de păcate pe care sacrificul lui Isus a adus şi s-a hotărât să urmeze exemplul lui Hristos: “ Dă-mi hainele tale şi ia-le pe ale mele!” Când poliţiştii au pătruns în casă, au arestat fratele credincios.
LA PROCES, el s-a declarat vinovat. Sentinţa a fost moartea prin spânzurare. Singura sa dorinţă a fost ca în momentul execuţiei, nu înainte, să i se dea fratelui său o scrisoare. În timp ce urca pe eşafod, un poliţist îi înmâna fratelui ateu scrisoarea: “Iubite frate! Sunt fericit să îmi dau viaţa pentru tine pentru că te iubesc! Poate că acum vei înţelege că doar sacrificul lui Isus pe cruce pentru a plăti pentru păcatele noastre, a putut să ne facă să înţelegem adevărul că avem nevoie de mântuirea de păcate. Acceptă-L pe Hristos în viaţa ta şi nu vei mai fi vinovat de păcatele tale înaintea lui Dumnezeu. Isus a plătit pentru noi, aşa cum eu plătesc acum pentru crima ta. Iubite frate, hainele curate pe care ţi le-am dat… păstrează-le curate!” Fratele a început să înţeleagă.
SCHIMBAREA
ASTFEL, INIMA LUI ATEE s-a deschis lui Dumnezeu. Dragostea Lui a început să dea roade în sufletul său. A izbucnit în lacrimi şi s-a căit de toate păcatele. Imediat a alergat la judecător şi i-a spus: “Eu sunt asasinul! Fratele meu e inocent, eliberaţi-l!” Judecătorul i-a răspuns: ”Corpul fără viaţă al fratelui tău a fost deja dat jos de pe eşafod. O crimă a fost comisă, un vinovat a mărturisit crima şi a fost executat. Cazul este închis.”
Fratele ateu a devenit credincios. Şi-a schimbat viaţa, anturajul şi şi-a menţinut hainele curate… aşa cum a cerut fratele său.
NICI O DOCTRINĂ perfectă religioasă nu ne poate mântui de păcate şi de moarte şi nu ne poate face să ne căim din inimă pentru păcate. Doar sacrificiul plin de dragoste al Mântuitorului, făcut în locul nostru pentru păcatele noastre, ne poate face să înţelegem cât de mult ne iubeşte, ne poate duce la căinţă şi ne poate ajuta să acceptăm sacrificiul Lui ca singura cale spre mântuire.
“Ştiţi că nu cu lucruri pieritoare aţi fost răscumpăraţi (de păcate) ci
cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără pată”. (1 Petru 1:18,19)
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
